joi, 26 februarie 2009

O istorie contemporana a Romei

Tocmai ce-am primit pe messenger un mesaj pe care nu ma pot opri sa vi-l prezint. El este exact asa, inclusiv cu greselile gramaticale si inadvertentele sintactice:
“Italia...... in scandalul inceput impotriva noastra nu tine cont ca Romania estea saptea tara ca marime in U.E. si o piata de doua zeci de milioane de consumatori pentru firmele italienesti care au avut vanzari record la noi in ultimii ani.
Pana vor invata sa faca diferenta intre romanii onesti si tiganii infractori sugeram ca, in forma de protest, sa nu mai cumparam produse italienesti ca:Peroni ,Lavazza, Indesit ,Ariston, Ace ,Parmalat, Malizia, Intesa, Martini ,Bacardi, Stefanel,Cellini, Swarosvchi, SOVER, ALVIERO MARTINI, CERUTTI 1881, GIANFRANCO FERRE, CAVALLI, LAURA BIAGIOTTI, FIAT, ALFA ROMEO, MASERATI.
Au parte cam de multe apreciere pentru cat tupeu au, nu credeti?
Daca esti de acord, da mai departe...(plus ca ar ajuta economia noastra)”
Doua idei se desprind din mesajul de mai sus:
Prima, ca romanii sunt onesti si tiganii, infractori (sa ne-ntelegem, TOTI romanii sunt onesti si TOTI tiganii, infractori), a doua idee fiind ca ar fi frumos, patriotic chiar, sa-i pedepsim pe italieni, nemaicumparandu-le produsele.
Despre prima idee, pregatitoare si care are menirea de a focaliza intreaga culpa asupra altora, cred ca suntem cu totii de acord ca prin ea ne aflam in plin absurd, xenofobia si incitarea la ura de rasa gasindu-si culcus cald si confortabil in mintile romanilor inca nostalgici dupa esecuri ale istoriei ca extremismul (de dreapta in acest caz, dar nici cu cel de stanga nu mi-e rusine), romani care inca isi pun langa icoana cate un portret cu Zelea Codreanu sau Antonescu dupa caz, in functie daca au sau nu simpatii legionare. Icoana la care se si inchina, dar numai daca prin preajma e cineva care sa-i vada, de preferinta vreo televiziune, ceva...
A doua idee, principala, este un bumerang care nu-si atinge tinta. Si, ca orice bumerang care se respecta, daca nu-si atinge tinta, musai va atinge vanatorul… si-l va atinge rau, acesta fiind ocupat sa se uite cu o concentrare disperata pe etichetele produselor ca nu cumva, Doamne fereste, sa scrie “Made in Italy” pe ele.
De ce ideea asta e una bumerang? Simplu, pentru ca Italia este al doilea investitor in Romania, fiind depasita doar de Franta. Peste 10.000 (zece mii) de firme cu capital integral sau majoritar italian functioneaza in tara noastra acum, in anul de gratie 2009. Daca presupunem o medie de 25 de angajati pentru fiecare firma din cele italiene de aici, iese un total de 250.000 de locuri de munca ocupate de romani, aici, in Romania. Dintr-un total de 8 milioane de angajati, totalul de mai sus reprezinta 3,13% din total. Nu mai pun la socoteala banii care vin in tara din atat de hulita (de unii) Italie, trimisi de cele multe sute de mii (dupa unii, un milion) de cetateni romani cinstiti care lucreaza la si pentru italienii angajati la firmele de mai sus sau la altele.
Finalul mesajului contine, de asemenea, o idee care gadila patriotard orgoliul: "plus ca asta ar ajuta economia noastra". Tocmai ce-am vorbit mai sus despre una dintre rotitele economiei noastre, deci, decat un astfel de ajutor, mai bine lipsa. As reveni totusi la prima idee, pentru ca e una care ma zgandare… Sunt curios daca cei care impart lumea in buni (ei si-ai lor) si rai (restul) au curajul sa-si exprime convingerile privitoare la superioritatea de rasa in fata lui… Madalin Voicu, de exemplu. Sau a lui Fane Spoitoru, Vanghelie, ba chiar a unuia de pe strada (de preferat in zonele Ferentari – Rahova). Nu mai spun ca actul de nastere al extremismului de dreapta, fascismul, a fost semnat in Italia (1919). Deci ce fac acesti aparatori ai puritatii? Incearca sa-I combata pe italieni cu armele lor ideologice, dar de departe, de-aici, din casa… e mai sigur.
In incheiere, as vrea sa amintesc imaginile cu targul de duminica ce se tine pe undeva pe langa Roma… Manele, mici, bere, manele, cizme albe, “chic” asortate cu pantaloni negri, curea aurie si bluza albastra, manele… si foarte multi romani care nu aratau a fi dusi la plaja anul asta si nici n-aveau palarii (ei) sau salbe de cocosei (ele). Cultural, asta le oferim noi italienilor. Mai mult, in conditiile actualei crize, din ce in ce mai multi oameni raman fara locuri de munca, localnicii fiind primii vizati (de, ei cer mai multi bani), in locul lor fiind preferati strainii (ne place sau nu, pentru ei asta suntem) care sunt mai ieftini si, evident, sunt concentrati in Reggio Lazio, Piemont si Lombardia, adica in marile zone industriale ale Italiei. Nu credeti ca, macar acolo, la un colt, or avea si italienii dreptate?
Mi-ar placea ca aceasta seara s-o petrec in fata unui pahar de Chianti si a unei cesti de Lavazza, ascultand o opera de Rossini la un set stereo Audio Analogue. Nu de-al dracu', da' chiar sunt de calitate.

Unu

Americanii spun ca exista doua lucruri de care nu poti sa scapi: moartea si fiscul. Se pare ca pe langa ele (locul exact nu conteaza) s-a strecurat si tentatia de a-ti face un blog. Daca denumirea e provenita, ca o gramada de alte cuvinte legate de computere, din engleza (web log), ideea de jurnal e mult mai veche decat Anglia sau America insele, nu c-ar avea vreo importanta (evident, importanta etimologica exista: daca nu esti anglofil probabil ca-l vei numi oricum dar nu blog, vezi batranul video care in Franta e numit magnetoscope aux cassette…) ma rog, treaba fiecaruia, incep sa cred din ce in ce mai des ca regula asta de prezervare a limbii ar trebui sa se aplice si pe la noi. Bun, revenind, acum “mi-am cumparat caietul”… si ce? Trebuie sa-l si umplu, nu? Concluzia de bun-simt care se trage de aici este, nefiind vreun Joyce sau Seinfeld, ca trebuie sa am un subiect… nu pot sa scriu despre nimic. Deci… ce subiecte imi ofera mediul, environmentul (ca sa ma exprim trendy)? Apropo, legat de trendy, mi-am adus aminte de o prezentatoare de la o televiziune, numele n-au importanta, care, intrebata fiind ce cara cu ea in poseta (cool emisiunea, nu?) a spus ca, pe langa farduri, rujuri, mai stiu eu ce, are si-o carte de Emil Cioran. Nu s-o citeasca (vade retro, Satana!), nu… ea o avea pentru ca “e dragut”… Cioran, dragut? “Ia-ma, Doamne, si fa-o repede”, mi-am zis atunci, cu asa idei pe “sticla” o sa ne ducem dracu’ cu totii si inca rapid. De atunci au trecut cam 15 ani… Avand in vedere ce se intampla in societate si la noi, si in lumea larga, nu crezi, stimate cititor, ca am inceput sa ne cam ducem?
Iata ca am gasit si un subiect despre care sa scriu (mai precis, am alunecat dintr-una-n alta). Sper numai ca viitoarele subiecte (care sper sa fie mai suculente si mai demn de-a fi tratate) sa vina pana cand ne-om duce de tot…
Blog cu PS? De ce nu? Deci: Acel ,,dracu’,, nu are nicio legatura, nici macar una cu personajul omonim din cartile de religie, nenea ala cu coada, furca si ce i-o mai cuprinde recuzita. Nu, in acest caz, el inseamna marea lehamite… sictirul dus spre absolut… si asta ar fi dezastruos. Parerea mea, hâc!