Din diverse surse mediatice am vazut propunerile guvernantilor cu privire la noile grile de salarizare. Modelul? Evident, european. Alcatuirea grilei? Romaneasca 100%. Citind propunerile, am fost frapat de un singur aspect: locurile ocupate de cadrele militare in raport cu echivalentele diverselor meserii civile. Atat locul cat si raportul m-au dus repede la ideile dragi societatilor totalitariste. Argumentele sunt urmatoarele:
In totalitarism, cine voia sa aiba un serviciu sigur, pe bani multi si fara bataie de cap alegea ori cariera militara, ori pe cea de militian. In ambele cazuri, munca efectiva era subtire spre deloc, salariul, mare si plin de sporuri (spor de noapte, de grad, de functie, de diverse altele), hainele erau haine, popota era popota, aveai acces la diverse locuri de recreere cu circuit inchis (un hotelas la munte sau la mare, o carciumioara cat mai la sosea si cu preturi cat mai mici) si multe alte avantaje specifice, singura indatorire a „baietilor” fiind ca, in caz de Doamne fereste, sa apere „greii” de la putere. Mai mult, daca erai militian, erai investit si cu destula putere pentru a deveni „tatic” in relatiile cu orice comerciant, in particular, dar si cu oricine, in general.
Vremurile astea s-au dus, sechelele se mai vad inca. Observ chiar o revigorare a acestui tip de mentalitate. De ce? Simplu. Citind propunerile, mi-a sarit in ochi urmatorul aspect, citez: „Functia de medic primar de clinica ar urma sa fie echivalata ca salarizare cu cea de conferentiar universitar, capitan...” Pentru cine nu vede nimic neobisnuit o sa deslusesc imediat: un capitan este echivalat cu un medic primar de clinica sau cu un conferentiar universitar. Pe ce criterii? Pentru a putea deveni capitan este nevoie sa se indeplineasca doua conditii: Scoala militara (trei ani) si ceva vechime in armata. Un medic primar sau un conferentiar universitar trec prin atatia ani de studii pentru a ajunge sa ocupe pozitiile respective incat insumeaza atat scoala militara cat si vechimea capitanului mai sus pomenit. Deci criteriul „scolarizare” cade. Alt criteriu? Nu-l stiu, exceptand sechelele vremurilor mentionate mai sus. Personal ma revolta desi stiu ca de-aia nu mai pot ei. Dar daca de-aia nu mai pot ei, poate o sa putem noi, nu de alta, dar un profesor de liceu cu gradul 1 si 10 ani vechime este echivalat cu un plutonier (adjutant, ce-i drept), cu un sublocotenent (adica orice proaspat absolvent de scoala de ofiteri), ba chiar (si asta-i de rasul curcilor) cu un popa. Si daca popii mai au vreo cutie a milei iar militarii acele drepturi despre care pomeneam mai sus (ce, va inchipuiati ca li s-au luat?), profesorii ce au? Bataie de cap, manuale alternative – alternative la ce? -, doua-trei haine pe care le-mbraca prin rotatie, o masa de pustani ale caror unice preocupari sunt modelul de telefon sau cel al hainelor... si, nu in ultimul rand, ce-a mai facut Jiji – cool tip! Sa nu ne mai mire deci ca din ce in ce mai multi romani cresc in spiritul „jmekeriei”, al voleiului cu pisica si efectueaza exercitii de admiratie a „valorilor” gen Jiji sau Virinel & stuff... Si n-as da integral vina pe media. In fond, aceasta ofera ce se cere; daca nu ma credeti, comparati audientele de pe TVR Cultural cu cele de pe OTV sau cele de pe Mezzo cu cele de pe KissTV.
Mai in gluma, mai in serios, ziceam cateodata ca-mi pare rau ca nu m-am facut popa. Acum imi pare bine... capitan trebuia sa ma fac. Mi-e si frica sa ma gandesc ce leafa as fi putut avea dac-ajungeam maior :)
In totalitarism, cine voia sa aiba un serviciu sigur, pe bani multi si fara bataie de cap alegea ori cariera militara, ori pe cea de militian. In ambele cazuri, munca efectiva era subtire spre deloc, salariul, mare si plin de sporuri (spor de noapte, de grad, de functie, de diverse altele), hainele erau haine, popota era popota, aveai acces la diverse locuri de recreere cu circuit inchis (un hotelas la munte sau la mare, o carciumioara cat mai la sosea si cu preturi cat mai mici) si multe alte avantaje specifice, singura indatorire a „baietilor” fiind ca, in caz de Doamne fereste, sa apere „greii” de la putere. Mai mult, daca erai militian, erai investit si cu destula putere pentru a deveni „tatic” in relatiile cu orice comerciant, in particular, dar si cu oricine, in general.
Vremurile astea s-au dus, sechelele se mai vad inca. Observ chiar o revigorare a acestui tip de mentalitate. De ce? Simplu. Citind propunerile, mi-a sarit in ochi urmatorul aspect, citez: „Functia de medic primar de clinica ar urma sa fie echivalata ca salarizare cu cea de conferentiar universitar, capitan...” Pentru cine nu vede nimic neobisnuit o sa deslusesc imediat: un capitan este echivalat cu un medic primar de clinica sau cu un conferentiar universitar. Pe ce criterii? Pentru a putea deveni capitan este nevoie sa se indeplineasca doua conditii: Scoala militara (trei ani) si ceva vechime in armata. Un medic primar sau un conferentiar universitar trec prin atatia ani de studii pentru a ajunge sa ocupe pozitiile respective incat insumeaza atat scoala militara cat si vechimea capitanului mai sus pomenit. Deci criteriul „scolarizare” cade. Alt criteriu? Nu-l stiu, exceptand sechelele vremurilor mentionate mai sus. Personal ma revolta desi stiu ca de-aia nu mai pot ei. Dar daca de-aia nu mai pot ei, poate o sa putem noi, nu de alta, dar un profesor de liceu cu gradul 1 si 10 ani vechime este echivalat cu un plutonier (adjutant, ce-i drept), cu un sublocotenent (adica orice proaspat absolvent de scoala de ofiteri), ba chiar (si asta-i de rasul curcilor) cu un popa. Si daca popii mai au vreo cutie a milei iar militarii acele drepturi despre care pomeneam mai sus (ce, va inchipuiati ca li s-au luat?), profesorii ce au? Bataie de cap, manuale alternative – alternative la ce? -, doua-trei haine pe care le-mbraca prin rotatie, o masa de pustani ale caror unice preocupari sunt modelul de telefon sau cel al hainelor... si, nu in ultimul rand, ce-a mai facut Jiji – cool tip! Sa nu ne mai mire deci ca din ce in ce mai multi romani cresc in spiritul „jmekeriei”, al voleiului cu pisica si efectueaza exercitii de admiratie a „valorilor” gen Jiji sau Virinel & stuff... Si n-as da integral vina pe media. In fond, aceasta ofera ce se cere; daca nu ma credeti, comparati audientele de pe TVR Cultural cu cele de pe OTV sau cele de pe Mezzo cu cele de pe KissTV.
Mai in gluma, mai in serios, ziceam cateodata ca-mi pare rau ca nu m-am facut popa. Acum imi pare bine... capitan trebuia sa ma fac. Mi-e si frica sa ma gandesc ce leafa as fi putut avea dac-ajungeam maior :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu