Iata c-a trecut si proba scrisa la Limba Romana a examenului de bacalaureat, sesiunea iunie 2009. Spre deosebire de anii precedenti, cand “bacul” era un soi de Far West in care fiecare facea ce-l taia capul, copiatul fiind de baza si la ordinea zilei, acum conditiile au fost mult mai stricte. Mai mult, in anii precedenti, onor Ministerul Educatiei dadea si el o mana de ajutor, subiectele facandu-se publice in momentul deschiderii plicurilor, astfel cei de-afara ajutandu-si odraslele sau prietenii sa scape de examenul asta “de cacao” al carui singur scop era obtinerea unei diplome cu ajutorul careia sa te-nscrii la o facultate pe bani.
Acum s-a revenit la normalitatea ideii de examen. Concret, subiectele au ramas secrete pentru cei de-afara si, in plus, candidatii n-au fost lasati decat cu pixuri (numar nelimitat, probabil), telefoanele mobile fiind tabu in sala, sub amenintarea excluderii din examen si, implicit, din sesiunea asta. Pana aici, totul e bine. Macar se poate face o selectie mai realista a celor care se inscriu la facultatile de stat, media de bacalaureat fiind importanta pentru admiterea sau respingerea acestora. Si acum, despre subiecte: Au fost trei
- Analiza pe text, pe marginea poeziei "Infrigurare" de Lucian Blaga.
- Scrie un text de tip argumentativ, de 15–20 de randuri, despre iubire, pornind de la ideea identificata in urmatoarea afirmatie: „Iubirea e din alta lume si se iveste din senin, fara ca sa stii de ce, se da pe fata, fara ca sa stii cum, si te duce fara ca sa stii unde”. (Ioan Slavici, Mara) si
- Scrie un eseu de 2 - 3 pagini in care sa prezinti tema si viziunea despre lume, reflectate intr-un roman psihologic din perioada interbelica.
Din cate stiu, o analiza pe text are ceva mai mult de 15-20 de randuri, ca sa nu mai zic de eseul a carui lungime era indicata inca din enunt. Ei bine, interviurile “la cald” luate candidatilor la iesirea din salile de clasa mi-au aratat o multime omogen nemultumita de subiectul 2. Clar e un subiect greu, si e necinstit ca la un examen de bacalaureat la Limba Romana sa se dea ceva la care sa nu poti copia de nicaieri, drept urmare, sa-ti puna mintea la treaba. “Auzi, compozitie ! Da’ ce sunt eu, nene, Sadoveanu ?” isi varsa naduful un admirator neconditionat al culturii tip “Oooo, viata mea”. Inutil sa spun ca au existat si reactii de genul “Si care-i problema ? De ce nu ne-au zis si noua subiectele ?” – o mama atarnata de gardul unui liceu. Parerile altor elevi balansau deasemenea in jurul subiectului 2, ca fiind buturuga mica. Sincer, citindu-le, am realizat ca un simplu “nu stiu” la subiectul citat de toti era mai mult decat suficient. Sa le fi facut oare acestia pe celelalte doua si asta sa fi fost piedica in calea acelei binemeritate note de 10 ? Sa dea Sfantul sa fie asa, dar tare mi-e ca, de fapt, numai subiectul in cauza a fost retinut la iesirea din sala… Dar, asa cum stim cu totii, iubirea e un lucru foarte mare, pentru unii, chiar coplesitor.