A vrut să fie Peter Pan şi a ajuns Monstrul a zeci de Frankensteini. Şi-a făcut propria lume, dar nesăbuinţa lui combinată cu rapacitatea altora l-au adus la faliment. A crezut că statutul de megastar ii va permite să trăiască o copilarie perpetuuă. Când a incercat să se supună regulilor societăţii, insurându-se, a rezultat un act reuşit de comedie bufă. În concluzie, a fost un om trist, cu o viaţă tristă, acoperită cu multă pudră şi sclipici cât încape. Văzând comportamentul incalificabil al neamurilor lui, am inceput chiar să inţeleg de unde-i veneau problemele. Mai nou, copiii nu sunt nici ei ai lui…
Un singur lucru i-a iesit bine, daca nu exceptional. Muzica, cu tot ce implica ea: voce, dans, show. Thriller va ramane foarte multa vreme cel mai bun album pop aparut vreodata. Chiar daca acum toti au primit liber la rascolit rahatu’ cu sau fără băţul aferent, latinii aveau o vorba valabila si in cazul lui, de morturis nihil nisi bene. O ultima observatie: urarea May the Force be with you pe care Stolojan i-a facut-o cu ocazia vizitei din 1992 a fost, cred, cea mai buna care i se putea face vreodata. Exact de asta avea nevoie si exact asta i-a lipsit intreaga viata. Pacat…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu