Silogismul, cei mai multi stim, este format din doua propozitii si o concluzie. De exemplu,
1) Socrate este atenian
2) Atenienii sunt filosofi
3) Socrate este filosof
Intalnim, insa, contradictii: eu spun ca a = b, iar altcineva ca a = c. Aceasta contradictie, indiferent ce forma ar lua, a dus la aparitia sofisticii, atat de indragita de grecii din Antichitate. Frumos si interesant in acelasi timp este ca atat eu cat si interlocutorul meu suntem convinsi ca avem dreptate.
De cele mai multe ori, adevarul obiectiv se afla facand o medie aritmetica intre b si c, deci pe undeva pe la mijloc. Dar destul cu aritmetica. Ideea care m-a facut sa scriu asta e ca gasim in matricea noastra culturala (cum zicea Blaga) sau in arhetipurile noastre (vorba lui Jung) extrem de multe sofisme referitoare la ceilalti, la cei care nu apartin spatiului nostru cultural, si, ca sa nu bat campii prea mult, ma voi referi strict la o etnie hulita cu sau fara acest drept de cei mai multi dintre europeni: evreii. Chestiune acum caduca, dar care a produs mari framantari de-a lungul timpului.
Despre evrei s-au spus multe La noi, ca de altfel in intreaga imagologie europeana, erau priviti ca demonici, ca cei care se dedau la pruncucideri ritualice (in spatiul nostru cultural gasim numele lui Scaraotchi venit direct din Iskariotis, iar in cel catolic, cazul sfantului Simon din Trento, desanctificat abia in anii ’60 ai secolului trecut dupa 500 de ani), si de ce? Simplu, pentru ca ei erau printre noi, nu in China (deci la indemana), nu impartaseau religia crestina, ba mai mult, din cauza ca acum 2000 de ani cateva sute dintre ei au strigat "Baraba", toti au fost transformati in ucigasi ai lui Cristos – o astfel de enormitate a fost sustinuta de oameni mari, atat la noi cat si aiurea, de la Martin Luther la Voltaire sau Nae Ionescu. Totusi, nu trebuie sa uitam un adevar pe cat de simplu, pe atat de evident: Evreii au fost acuzati de exact aceleasi practici de care erau acuzati crestinii la inceputurile lor. Martirizarea crestinilor a avut acelasi fundament pe care, secole mai tarziu, dupa Constantin cel Mare, Europa catolica l-a folosit impotriva evreilor, acestia devenind conspiratori, canibali, vrajitori, ucigasi de copii, adoratori ai Satanei si mai stiu eu ce, totul culminand cu dualismul nazisto – sovietic ( drept e ca despre cei din urma s-a scris ata de putin… de, au castigat razboiul, nu ?). Ca tot veni vorba despre rusi, nu pot sa omit celebrul fals al Ohranei tariste "Protocoalele inteleptilor Sionului" in care si in ziua de azi unii cred mai abitir decat in Biblie sau Coran, nu de alta dar in sfarsit gasim vinovatii pentru orice, de la "ciupirea" la cantar pana la Noua Ordine Mondiala, totul fiind un plan bine pus la cale de evrei.
Revenind la silogisme, iata unu care circula prin Europa de ceva vreme:
1) Romanii sunt infractori
2) Infractorii nu sunt bine-veniti
3) Romanii nu sunt bine-veniti
Din pacate, asta e opinia multora din spatiul european. Mai mult, pentru Europa sofismul de mai sus (pentru ca este un sofism) devine un adevar. Nu pot sa uit ce s-a intamplat de curand in Elvetia, cand cu alegerile. Anul trecut, in Germania, mi s-a sugerat c-ar fi mai bine sa nu vorbesc romaneste. Nu mai spun ca Italia fierbe, iar Spania nu se simte nici ea prea bine… Poate astea nu inseamna mare lucru, dar personal n-am nicio vina. Parerea mea e ca am inceput sa ocupam spatiul imagologic lasat liber de evrei odata cu oroarea Holocaustului si cu aparitia statului Israel. Eu zic ca nu-i bine. Voi ?
1) Socrate este atenian
2) Atenienii sunt filosofi
3) Socrate este filosof
Intalnim, insa, contradictii: eu spun ca a = b, iar altcineva ca a = c. Aceasta contradictie, indiferent ce forma ar lua, a dus la aparitia sofisticii, atat de indragita de grecii din Antichitate. Frumos si interesant in acelasi timp este ca atat eu cat si interlocutorul meu suntem convinsi ca avem dreptate.
De cele mai multe ori, adevarul obiectiv se afla facand o medie aritmetica intre b si c, deci pe undeva pe la mijloc. Dar destul cu aritmetica. Ideea care m-a facut sa scriu asta e ca gasim in matricea noastra culturala (cum zicea Blaga) sau in arhetipurile noastre (vorba lui Jung) extrem de multe sofisme referitoare la ceilalti, la cei care nu apartin spatiului nostru cultural, si, ca sa nu bat campii prea mult, ma voi referi strict la o etnie hulita cu sau fara acest drept de cei mai multi dintre europeni: evreii. Chestiune acum caduca, dar care a produs mari framantari de-a lungul timpului.
Despre evrei s-au spus multe La noi, ca de altfel in intreaga imagologie europeana, erau priviti ca demonici, ca cei care se dedau la pruncucideri ritualice (in spatiul nostru cultural gasim numele lui Scaraotchi venit direct din Iskariotis, iar in cel catolic, cazul sfantului Simon din Trento, desanctificat abia in anii ’60 ai secolului trecut dupa 500 de ani), si de ce? Simplu, pentru ca ei erau printre noi, nu in China (deci la indemana), nu impartaseau religia crestina, ba mai mult, din cauza ca acum 2000 de ani cateva sute dintre ei au strigat "Baraba", toti au fost transformati in ucigasi ai lui Cristos – o astfel de enormitate a fost sustinuta de oameni mari, atat la noi cat si aiurea, de la Martin Luther la Voltaire sau Nae Ionescu. Totusi, nu trebuie sa uitam un adevar pe cat de simplu, pe atat de evident: Evreii au fost acuzati de exact aceleasi practici de care erau acuzati crestinii la inceputurile lor. Martirizarea crestinilor a avut acelasi fundament pe care, secole mai tarziu, dupa Constantin cel Mare, Europa catolica l-a folosit impotriva evreilor, acestia devenind conspiratori, canibali, vrajitori, ucigasi de copii, adoratori ai Satanei si mai stiu eu ce, totul culminand cu dualismul nazisto – sovietic ( drept e ca despre cei din urma s-a scris ata de putin… de, au castigat razboiul, nu ?). Ca tot veni vorba despre rusi, nu pot sa omit celebrul fals al Ohranei tariste "Protocoalele inteleptilor Sionului" in care si in ziua de azi unii cred mai abitir decat in Biblie sau Coran, nu de alta dar in sfarsit gasim vinovatii pentru orice, de la "ciupirea" la cantar pana la Noua Ordine Mondiala, totul fiind un plan bine pus la cale de evrei.
Revenind la silogisme, iata unu care circula prin Europa de ceva vreme:
1) Romanii sunt infractori
2) Infractorii nu sunt bine-veniti
3) Romanii nu sunt bine-veniti
Din pacate, asta e opinia multora din spatiul european. Mai mult, pentru Europa sofismul de mai sus (pentru ca este un sofism) devine un adevar. Nu pot sa uit ce s-a intamplat de curand in Elvetia, cand cu alegerile. Anul trecut, in Germania, mi s-a sugerat c-ar fi mai bine sa nu vorbesc romaneste. Nu mai spun ca Italia fierbe, iar Spania nu se simte nici ea prea bine… Poate astea nu inseamna mare lucru, dar personal n-am nicio vina. Parerea mea e ca am inceput sa ocupam spatiul imagologic lasat liber de evrei odata cu oroarea Holocaustului si cu aparitia statului Israel. Eu zic ca nu-i bine. Voi ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu