marți, 24 martie 2009

Woodstock 2009

Se-aude ca Michael Lang vrea sa organizeze din nou un concert, cu ocazia implinirii a 40 de ani de la celebrul Woodstock. Cred ca asta e o idee moarta inca inainte de a se naste. Ce s-a intamplat in ’69 a insemnat un triumf al unei generatii. Satula de Vietnam si de valorile occidentale, aceasta isi cauta eul in Flower Power si in filosofiile orientale, in care implinirea sufleteasca nu se masura in sumele din conturile personale ci in atingerea intelegerii de sine si a bucuriei impartasite. Woodstock ’69 a insemnat un manifest de protest (miscarile studentesti din SUA si din Europa abia ce trecusera, ecourile se mai auzeau insa), trupele si solistii prezenti erau purtatorii unor mesaje care, cu foarte putine exceptii, nu se mai gasesc de mult in muzica de azi, aparusera stiluri muzicale noi (muzica psihedelica, rockul cu accente hard) si, mai ales, societatea de atunci nu era indreptata spre consumism, astfel incat sloganul “Buy! Buy! Buy!” nu rezona inca in mintea celor multi. Dar nu societatea ar fi de vina pentru eventualul esec al proiectului de anul asta, ci produsele ei, adica cei mai multi dintre noi. Felul in care majoritatea priveste manifestarile artistice s-a schimbat. In locul bucuriei de a fi acolo, asa cum s-a vazut si la concertul din ’99, motivul principal ar fi “Hai, ba, ca-i moka !”. Da, dar cu ce pret ? Batai, capete sparte, interventii ale politiei. E drept, prin ’76 s-a inventat Pogo, atata doar ca poate nu toti vor sa-l accepte. Si inca un aspect: Conform unui sondaj de acum cateva luni, in SUA circa 75 % din tineretul WASP (White Anglo-Saxon Protestant) prefera sa asculte muzica r’n’b sau rap. In acest context sociocultural, am serioase motive de indoiala ca succesul unui astfel de concert va fi cel scontat de cei mai nostalgici dintre noi. Woodstock ’69 a insemnat Janis Joplin, Jefferson Airplane, Joan Baez, Creedence, Hendrix, Santana sau The Who. La cel din ’99, printre altii, au cantat Limp Bizkit, Jamiroquai, Fatboy Slim sau Ice Cube. Daca-i asa, sa nu ne mire daca anul acesta ii vom vedea pe 50 Cent, Akon sau Eminem. N-am nimic personal cu ei, dar nici ei n-au nimic cu spiritul Woodstock. Insa, vorba ceea, daca publicul ii cere... Pot fi considerat demodat, nu-mi pasa, insa atata timp cat pretul platit este atat de mare, cel mai frumos Woodstock la care putem participa oricand e cu prietenii, undeva la un pahar de... ce vrea fiecare, ascultand concertul din ’69, ba mai mult, macar pentru variatie “bagand” si cate un Led Zeppelin sau Pink Floyd.
For Those About to Rock, I Salute You !

Un comentariu: