De ieri-seara, cazul bonei care a fost filmata brutalizand copiii unei familii la care era angajata pentru a-i ingriji a provocat o larga dezbatere in opinia publica urbana de la noi. De la reactii de genul “mama e de vina, bona e ok, ca doar bataia-i rupta din rai” la cele “dac-ar fi facut asa cu fiul meu o bateam pana se kk pe ea”, reactii cu valente pronuntat maniheiste au umplut spatiile mediatic si virtual. Ambele tipuri de reactie nu reflecta in fond decat stadiul real de civilizare a societatii, pentru ca ne-am dresat sa ne controlam starile in situatii cu impact emotional redus, dar cand vorbim despre subiecte cu impact emotional puternic, fondul nostru se ridica brusc la suprafata, relevandu-ne adevaratul eu.
Parerea mea e ca adevarul e, ca de obicei, undeva la mijloc. Respectiva bona este orice in afara de titulatura mai sus mentionata; mie-mi pare o pensionara, genul telenovelistic, care a gasit mijlocul de a face un ban gramada, cu o filosofie populara de tipul “nu-mi trebuie carte, eu am scoala vietii”. Ce pretentii sa ai de la cineva fara pic de pregatire de specialitate (nici macar vreun curs de psihologia copilului) ? Ce sa stie in afara de diferite pedepse corporale in cazul in care copiii nu sunt smirna in fata ei ? Asa a fost crescuta, asa si-a crescut propriile progenituri... asa face si cu altii. Scoala vietii, nu ?
De aceea consider ca responsabilitatea revine si celor care angajeaza astfel de persoane (recomandate sau nu) pentru ce urmeaza a se intampla cu propriii copii. Modul in care a fost prezentat cazul reprezinta o alta discutie, nu mi se pare deontologic (pentru referinte, orice carte in care sunt descrise tehnici de manipulare mediatica e suficienta), urmarindu-se doar declansarea cat mai virulenta a impactului emotional.
Dupa cum spuneam, parintii s-au complacut in a angaja fara contract de munca. Este o vina, nu ? Unii ar numi asta "munca la negru", care - daca ar fi practicata de vreo firma cat de mica - ar aduce 'jdemii de controale, garzi financiare si Dumnezeu mai stie ce. Si asta pentru ca angajarea "la negru" eludeaza statul de niste impozite si taxe. Stau si ma intreb de ce nu se aplica aceeasi oca si in cazul persoanelor particulare? Pentru ca daca parintii celor doi copii isi permit a da 1500 de lei lunar basca prime de sarbatori - si sunt convins ca pentru suma asta ar fi putut angaja o persoana supercalificata - inseamna ca profitul pe care respectivele persoane fizice il au in urma serviciului e frumusel... numai ca statul e privat in continuare de taxele si impozitele aferente. Ar exista metoda PFA, caz in care s-ar termina cu aceste intelegeri fara baza legala; ba mai mult, respectivele bone ar intra si in circuitul oficial al agentiilor de recrutare. Dar poate cer eu prea mult.
Nu vreau sa fiu inteles gresit, inceperea urmaririi penale a individei este absolut necesara. Dar singurele victime reale ale acestui caz raman copiii. Pentru binele lor vreau sa cred ca ce li s-a intamplat nu va lasa sechele psihice. Nu de alta, dar de foarte multe ori acestea sunt ireversibile, neputand fi decat cel mult controlate si temperate. Si o ultima parere: Pentru toti amatorii de bone necalificate, in cazul in care sunt incantati de persoana ce urmeaza a se ocupa de copii, un sfat: Luati orice borcanas de piure de legume (dupa care copiii sunt innebuniti) si incercati sa mancati din el. Veti constata, daca nu stiti, ca are un gust absolut ciudat pentru un adult. Ce vreau sa spun cu asta ? Simplu, ceea ce pe ei ii incanta noua nu ne place si invers. De ce si invers ? La fel de simplu, nici copiii nu se omoara dupa bere, fripturi sau ciorba de burta.
De aceea consider ca responsabilitatea revine si celor care angajeaza astfel de persoane (recomandate sau nu) pentru ce urmeaza a se intampla cu propriii copii. Modul in care a fost prezentat cazul reprezinta o alta discutie, nu mi se pare deontologic (pentru referinte, orice carte in care sunt descrise tehnici de manipulare mediatica e suficienta), urmarindu-se doar declansarea cat mai virulenta a impactului emotional.
Dupa cum spuneam, parintii s-au complacut in a angaja fara contract de munca. Este o vina, nu ? Unii ar numi asta "munca la negru", care - daca ar fi practicata de vreo firma cat de mica - ar aduce 'jdemii de controale, garzi financiare si Dumnezeu mai stie ce. Si asta pentru ca angajarea "la negru" eludeaza statul de niste impozite si taxe. Stau si ma intreb de ce nu se aplica aceeasi oca si in cazul persoanelor particulare? Pentru ca daca parintii celor doi copii isi permit a da 1500 de lei lunar basca prime de sarbatori - si sunt convins ca pentru suma asta ar fi putut angaja o persoana supercalificata - inseamna ca profitul pe care respectivele persoane fizice il au in urma serviciului e frumusel... numai ca statul e privat in continuare de taxele si impozitele aferente. Ar exista metoda PFA, caz in care s-ar termina cu aceste intelegeri fara baza legala; ba mai mult, respectivele bone ar intra si in circuitul oficial al agentiilor de recrutare. Dar poate cer eu prea mult.
Nu vreau sa fiu inteles gresit, inceperea urmaririi penale a individei este absolut necesara. Dar singurele victime reale ale acestui caz raman copiii. Pentru binele lor vreau sa cred ca ce li s-a intamplat nu va lasa sechele psihice. Nu de alta, dar de foarte multe ori acestea sunt ireversibile, neputand fi decat cel mult controlate si temperate. Si o ultima parere: Pentru toti amatorii de bone necalificate, in cazul in care sunt incantati de persoana ce urmeaza a se ocupa de copii, un sfat: Luati orice borcanas de piure de legume (dupa care copiii sunt innebuniti) si incercati sa mancati din el. Veti constata, daca nu stiti, ca are un gust absolut ciudat pentru un adult. Ce vreau sa spun cu asta ? Simplu, ceea ce pe ei ii incanta noua nu ne place si invers. De ce si invers ? La fel de simplu, nici copiii nu se omoara dupa bere, fripturi sau ciorba de burta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu